Despre CPR
CPR este presarea eficientă a inimii între coloana vertebrală și stern, astfel încât sângele să fie forțat să iasă. Numeroase studii de dată recentă arată că un CPR eficient, cu întreruperi minime, mărește considerabil șansele de supraviețuire.
Efectuarea compresiilor toracice în ritmul corect și la adâncimea corectă este o intervenție epuizantă. Cu cât sunteți mai obosit, cu atât calitatea compresiilor este mai slabă. Lucrul în echipă este vital, iar faptul de a-i folosi pe rând pe cei de față care știu să facă CPR sau chiar de a învăța pe cineva este mai de preferat decât să existe o singură persoană obosită care să acorde primul ajutor.
Instrucțiunile Consiliului european de resuscitare (ERC) și ale Asociației americane a inimii.
Instrucțiunile de resuscitare se bazează pe studii de dată recentă și pe consensul Comitetului Internațional pentru Resuscitare (ILCOR). În timp ce toate instrucțiunile se bazează pe studii și pe consens din partea grupului de specialiști, există mici diferențe între instrucțiunile Consiliului european de resuscitare (ERC) și ale Asociației americane a inimii. În esență, mesajul este însă același, indiferent de instrucțiunile pe care le urmați, punându-se accent pe un CPR de calitate și pe defibrilare precoce.
UN CPR de bună calitate se realizează astfel:
- 100 de compresii pe minut.
- Adâncime de cel puțin 50 mm
- Timp redus de ridicare a mâinii/minimalizarea întreruperilor compresiilor toracice
- Permiteți retragerea completă a pieptului
Studiile au arătat că persoanele necalificate care acordă primul ajutor recunosc cu greu un stop cardiac, iar respirația agonică îi distrage cel mai mult când este vorba de recunoașterea unui stop cardiac. Multor victime ale unui stop cardiac nu li se aplică CPR deoarece observatorii nu recunosc stopul cardiac și le este teamă să nu facă ceva greșit. Ținând cont de acest lucru, în instrucțiunile din 2010, AHA a decis să elimine tehnica de hiperextensie a capului/ridicarea bărbiei din secvența inițială de deschidere a căilor respiratorii. Persoana necalificată care acordă primul ajutor trebuie să se apropie de victimă, verificând mai întâi dacă zona este sigură. Loviți ușor pe umăr victima și așteptați un răspuns. Dacă nu răspunde, sunați la serviciile de urgență și cereți un AED. Apoi, verificați dacă respirația este normală la nivelul pieptului. Dacă victima nu respiră normal, puneți podul unei palme pe cealaltă, în mijlocul pieptului și începeți imediat compresiile. Secvența de aici diferă ușor de secvența ERC. Persoana care acordă primul ajutor continuă CPR, alternând 30 de compresii cu două ventilații artificiale. Când AED-ul este disponibil, atașați-l. Tehnica 30 de compresii și 2 respirații artificiale se regăsește atât în instrucțiunile ERC, cât și AHA. Pentru simplitate, AHA afirmă că rata compresiilor trebuie să fie de cel puțin 100, dar nu specifică limita superioară.
Indiferent de instrucțiunile pe care alegeți să le urmați, nu uitați că nu faceți niciun rău dacă aplicați CPR unei victime care nu răspunde. Dacă nu aveți la dispoziție un AED, continuați compresiile și respirațiile artificiale până când cazul este preluat de serviciile de urgență. Nu uitați: în măsura în care ritmul compresiilor este continuu, șansa de supraviețuire a victimei este mai mare.
Dacă nu doriți să faceți respirație artificială, metoda „CPR exclusiv cu mâinile” este o opțiune bună pentru a veni în ajutorul persoanei accidentate. Începând imediat CPR, se dublează șansele de supraviețuire ale victimei.